Lunch hour~

-huh...? şopti, simţind căldura accentuată din cauza răcelii feţei sale.
-e...e în regulă, şopti dezlipindu-şi cu greu buzele una de alta, rezumându-se la acele trei cuvinte pentru moment, erau suficiente.

-Daca tu spui..
Baiatul si-a retras mana, incercand sa inspire adanc, desi zapada il facea sa clipeasca mult prea des. Si-a asezat o pala printre bretonul umed, intorcandu-si atentia spre tanara.
-Vrei sa mergem undeva..la caldura?

-uhm...da, şopti, aranjânu-şi aparatul foto înapoi în geantă.
"ah, mă aşteaptă o răceală, deja o simt..." gândi, mişcând negativ din cap, întotdeauna făcea la fel, o păţise de nenumărate ori, dar nu schimba nimic niciodată, probabil indiferenţa faţă de propria persoană era problema, sau pur şi simplu faptul că nu se învăţa niciodată minte.

-Ce zici de..locul in care stau 25/24? Mai precis, studioul meu personal de fotografii? o intreba cu mici pauze, la final reglandu-si vocea calma.

-eh...bine, şopti pe un ton destul de răguşit, aşteptând ca acesta să facă primii paşi, ea neavând nici o idee asupra direcţiei în care se află studioul.

-Perfect.
Zambi, ridicandu-si corpul amortit de pe stratul rece. Brunetul si-a scuturat haina prin doua miscari scurte, la urma tragand-o cu atentie de mana pe Yume, fara sa o dezechilibreze.

Nu mai spusese nimic, afişând un zâmbet şters, lăsându-se purtată de acesta, târâindu-şi picioarele pe zăpadă, simţindu-şi tot corpul îngreunat, însă încerca să-şi revină la normal, străduindu-se să păşească într-un mod cât mai normal cu putinţă.

-Iar eu care credeam ca sunt singurul ce simte 'caramizi' in loc de incaltaminte.., sopti amuzat, observand ritmul prin care tanara inainta.
Pentru o clipa, se opri, inainte ca tanara sa ramana inzapezita.

-N-ai tu norocul ăla, şopti pe un ton mai sarcastic, puţin nedumerită, neînţelegând pentru moment oprirea bruscă, dar o găsi ca oportunitate pentru a-şi trece o mână peste faţă, cea liberă, deşi era complet îngheţată şi acea.
"răceala mă aşteaptă..." gândi, oftând scurt.

-Noroc sau nu, pana la destinatie voi fi intampinat de un om de zapada.., spuse pe un ton mai incet, cat pentru sine, scuturand negativ din cap.
Ofta scurt, in timp ce si-a scos si ultima manusa, indreptand-o spre fata.
-Ia-o.

-eh, NU, se împotrivi aceasta, dând din cap în semn negativ. Nu voi muri...păstreaz-o, mă sacrific eu pentru amândoi, murmură pe un ton destul de încet, însă debordând seriozitate.

-Eu nu mor atat de usor..nu-ti face griji.
Ii raspunse, continuand sa astept cu manusa in aer.

-Ţi-am spus că nu o iau, puneţi-o la loc, şopti pe acelaşi ton, păstrându-şi încăpăţânarea intactă, neavând de gând să cedeze.

A tacut, fara sa se mai roage degeaba. Oftand, a pus manusa la loc, tragand de marginea acesteia pentru a se aranja mai bine.
-Incapatanarea asta..

-Cât mai avem până ajungem...? şopti, sperând să nu fie prea mult, dorea să rămână întreagă, nu cub de gheaţă.

-Aici.
A raspuns scurt, sprijinindu-si mana de un zid al unui peretelui al cladirii. Desi parea un zid, era defapt o usa. Tanarul a scos cheile din buzunar, introducandu-le intr-o spartura subtire ce masca locul de incuietoare. Dupa cateva clipe, usa s-a deschis la fel de usor ca una normala.
Rei a pasit in incaperea imensa, observand ca este intuneric. Si-a scuturat parul de zapada, aceasta cazand pe covor si pe pielea obrajilor.
-Intra.

Nu vedea mare lucru prin întuneric, însă se simţi mai bine când păşi înăuntru, începând să se scuture de zăpadă, simţind cum buzele i se dezgheaţă, permiţându-i să vorbească din nou normal.

Baiatul si-a aruncat haina umeda pe o canapea din mijlocul salii, ramanand intr-o bluza neagra simpla si larga cu manecile usor rasucite. Si-a asezat mana pe perete in cautarea intrerupatorului. Il gasi, toate neoanele aprinzandu-se pe rand, facandu-se lumina.
Era dezordine. Oglinzile erau puse peste tot, iar panourile albe din colturi ramasesera aglomerate cu diferite dispozitive pentru aparatele de fotografiat si filmat.
-Scuze dezordinea.., sopti, preluand doua pahare de plastic dintr-un bax de pe masa. Vrei cafea sau ciocolata calda?

-E în ordine...e mai curat decât la mine, murmură amuzată, aruncându-şi haina de pe ea lângă a tânărului, amintindu-şi întrebarea ce îi fusese pusă.
-Ciocolată caldă, am nevoie de ceva cu care să mă încălzesc, şi repede...continuă, ducându-şi rapid mâna la faţă când simţi momentul sosirii unui strănut, încercând să-l oprească, fără prea mare succes.
"perfect."

Baiatul s-a conformat rapid, indreptandu-se spre aparatul de facut ciocolata calda. Dupa ce l-a setat, a asezat paharul la locul potrivit, departandu-se.
-Ma bucur. Uneori este mult mai rau decat acum..ajung sa-mi petrec zile intregi inchis intre 4 pereti imensi in cautarea a ceea ce-mi trebuie. Niciodata nu sunt multumit de munca mea.
Brusc, brunetul a observat cateva albume ramase pe masa. Realizand continutul lor, le-a luat rapid, fiind atent sa nu cada poze din copertele acestora.
-Ah..uita-te tu la ciocolata pana pun eu astea unde trebuie, i-a spus fetei in timp ce s-a urcat pe o scara de langa un dulap inalt, asezandu-le pe ultimul raft de sus.

-Eh...ce conţineau pozele acelea...? întrebă curioasă, îndreptându-se spre aparatul de făcut ciocolată caldă. Văzând că e gata, luă paharele, turnând în fiecare.

-Nu conteaza.., sopti dupa cateva clipe de tacere, coborand intr-un mod lent. Mersi, ii spuse, observand paharele din mainile acesteia.
Il lua pe al sau, realizand ca este inca fierbinte. Inainte de a face prostia de a-si arde buzele cum obisnuieste sa pateasca, baiatul l-a asezat pe marginea mesei, simtind cum il inteapa degetele de la schimbarea brusca de temperatura a mainilor cu suprafata calda. Si-a apropiat degetul de buze, infigandu-si dintii in zona dureroasa.
-Urasc chestia asta..

-Nu numai tu, dar eu am devenit deja imună...şopti, dând scurt din umeri, încă fiindu-i gândul la pozele pe care le 'ascunsese' tânărul, curiozitatea crescând considerabil. Cât timp acesta nu era atent, începu să se plimbe prin încăpere, apropiindu-se subtil de scara de pe care coborâse acesta mai devreme. Mai stătu câteva clipe, începând să urce într-un mod lent, fără a provoca vreun zgomot.

Baiatul se trezi la realitate cand ii observa disparitia de langa el. Si-a intors capul, zarind-o pe scara.
Intrant intr-o 'mica panica', s-a apropiat, prinzand-o pe tanara de talie. O lua pe sus, fara sa-i dea drumul.
-Nici sa nu crezi.., ii sopti in zona urechii, facand un pas in spate odata cu corpul ei. Nu te atingi de ele.

-EH?! ce ascunzi atât de preţios...? şopti, corpul fiindu-i încă amorţit, astfel nu reuşi să facă vreo mişcare bruscă pentru a se elibera.
"sincronizări perfecte..." gândi, oftând scurt, bosumflându-se slab.
-Vreau să ştiu, sau cel mai corect spus, să văd.