Lunch hour~

Tanarul se ridica la randul sau, miscand haotic din maini, in special umerii. Pozitia pe care o mentinuse cateva ore bune il amortise. Si-a intins mainile in aer, simtindu-si oasele cum se 'rup' la fiecare miscare brusc. Zambi multumit, amintindu-si de ceaiul fetei.
S-a apropiat de sertarul suspendat pe perete, luand o ceasca din interior. In tot acest timp, isi trecu mana libera peste ochi, acestia inca il dureau.

De îndată ce acesta se ridică, Yume se trânti pe canapea înapoi, aşezându-şi ambele palme peste faţă, dorind să elimine într-un mod sau altul ameţeala ce o cuprinsese.
"ah, prea multe întâmplate într-un timp relativ scurt..." gândi, oftând apăsat la acest gând.

-Cu zahar sau fara? intreba inainte de a aseza pliculetul in cana.

-Ah...cu, răspunse, lăsându-şi încet mâinile să-i alunece de pe faţă, strângând pentru câteva clipe din ochi.

Aproba din cap, asezand pliculetul in interior. A varsat apa fierbinte peste acesta, adaugand la final doua cubulete de zahar.
-Mai trebuie sa astepti vreo 10 minute, sopti, apropiindu-se de canapea.
Lasand ceasca pe marginea mesei, a revenit la pozitia dreapta, imbratisandu-si propriul corp.

-ok. Strănută rapid, reuşind să-şi mişte suficient de rapid mâna pentru a ajunge la faţă, oftând la final.
"nu, numai asta nu vreau..." gândi, mişcând slab în semn negativ din cap.

-Ai racit, am dreptate? intreba, coborandu-si corpul obosit pe suprafata moale a covorului alb.
Si-a asezat mainile pe genunchi, privind spre aburii ce ieseau din ceasca de pe masa.

-Eh, eh...nu, şopti, ştiind că a cam minţit, însă nu avea nevoie de îngrijorări sau certuri provenite de la tânăr.
Oftă la gândul unei răceli, îmbufnându-se scurt.

Isi fixa privirea catre gesturile fetei, miscand negativ din cap.
-Cine te-ar crede? Nu eu, murmura, stramband usor din coltul drept al buzelor.

-Geez, mdeah, am răcit, happy? şopti pe un ton sarcastic, strâmbându-se către acesta.
-Oricum nu ai ce să-mi faci...continuă pe un ton mai calm, dând scurt din umeri.

-De parca ar trebui sa fiu fericit...oricum, nu vei muri din atat, adauga, indreptandu-si privirea in directia peretilor.

-Right...şopti, zâmbind slab la acel gând. Eh, mai bine aş pleca de îndată ce termin ceaiul, nu trebuie să te îmbolnăveşti şi tu...continuă pe un ton calm, aprobând din cap.

-Nu ma imbolnavesc asa usor.
Raspunse, unindu-si mainile.
-Oricum, nici sa nu te gandesti ca o sa te las sa pleci prin frigul asta.

-I'll be fine, mormăi, strâmbându-se într-un mod copilăresc. Nu mor eu atât de uşor, am suportat mai multe, continuă pe un ton destul de arogant, privindu-l scurt.

-Eh, dar eu nu vreau. Nu e atat de usor sa-mi faci fata.., sopti, intorcandu-si atentia spre expresia ei.

-De ce nu...? Ţi-e frică să nu păţească ceva "preţiosul" tău model? întrebă pe un ton sarcastic, privindu-l îmbufnată.

-Inafara de asta, esti o fata. Iar eu sunt atent cu fetele, o lamuri, zambind cu o usoara mandrie.

-Am văzut cât de atent eşti...şopti mai mult pentru ea, amintindu-şi de acele poze.
Oftă apăsat când îşi aminti, dând uşor negativ din cap.

-Presupun ca nu au fost ganduri prea..pozitive, adevarat? intreba, observandu-i manifestarea.

-Corect, deloc pozitive, şopti, încercând să facă să dispară toate acele imagini din mintea ei, fără prea mare succes însă.
-Ah, sunt blestemată! strigă, muşcându-şi buza de jos când realiză că spusese cu voce tare, în loc să gândească doar.

Baiatul incepu sa rada, sprijinindu-si chipul de mana stanga plasata pe suprafata mesei.
-E vorba de albumele mele, nu-i asa?

-Mdeah, alea sunt de vină în mare parte...mormăi, aşezându-şi o mână peste faţă.
"You're such a baka sometimes, Yume."

-Si..de ce? intreba, devenind oarecum curios.

-Ce contează...? Nu am de gând să-ţi ofer vreun motiv, or something like this, şopti pe un ton serios, încrucişându-şi mâinile la piept în semn de protest.

-E imposibil sa te deranjeze fara motiv, adauga, asezandu-si ambele brate pe masa. Sa zicem..gelozie? sopti pe un ton amuzat, privind-o cu subinteles.