Yume'z unusual place.

-Mi-am dat seama de asta, insa nu este rau ca uneori sa fii.."modelul". Chiar daca si eu ma pun in aceeasi situatie ca a ta, cateodata, in ochii celorlalti, poti fi un model, sopti, in timp ce privea spre metalul reflectant, dand cu degetul peste suprafata acestuia, la urma intersectandu-si privirea cu cea a fetei.

-heh, probabil ai dreptate...nu m-a prea interesat niciodată părerea celorlalţi la adresa mea, şopti, oftând scurt şi mascat, astfel încât să nu poate da nimic de bănuit. La final se ridică alene de pe scaun, întinzându-şi spatele, ridicând din obişnuiţă mâinile deasupra capului, închizând pentru câteva secunde ochii. Tresări când îşi aminti că nu e tocmai singură, lăsându-şi mâinile pe lângă corp, apropiindu-se de canapea, neavând nici un motiv, pur şi simplu înţepenea în scaun dacă mai stătea mult.

-Nici pe mine, raspunse scurt, afisand un zambet in coltul buzelor.
Baiatul si-a eliberat o mana de aparatul de fotografiat, simtind cum greutatea acestuia creste. Continua sa o urmareasca pe tanara, treptat, privirea acestuia miscandu-se odata cu plimbarea ei catre canapea.
Si-a dezlipit si cealalta mana de pe materialul rece, unind-o cu cealalta, fara sa mai afirme ceva. Nici el nu stia ce subiect sa mai combata.
Amintindu-si de filmul pe care-l cumparase, si-a strecurat mana in buzunar, deschizand clapa pentru a-l schimba.

Se opri în loc când ajunsese aproape de canapea, privindu-i filmul din mâini, zâmbind şters. Nu avea nici cea mai vagă idee ce să spună, şi văzându-l ocupat, decise să nu-l deranjeze, trântindu-se pe canapea lângă acesta, simţindu-şi întreg corpul obosit, însă masca acest lucru, închizând ochii pentru câteva secunde.

Brunetul a scos celalalt film, dorind sa-l aseze undeva pana termina. Si-a intors chipul catre tanara, cu intentia de a-i cere sa-l tina pentru cateva momente, insa observandu-i starea absenta, a impiedicat vorbele ce doreau sa apara. O privi cu o oarecare atentie, asteptand o miscare din partea acesteia.
Dupa putina vreme, baiatul a strambat usor din coltul buzelor, ferindu-si privirea din directia satenei. A privit filmul din mainile sale, asezandu-l langa el, insa nu realizase ca il pusese pe picioarele acesteia.
Isi finaliza ocupatia, cautand cu privirea filmul pe care il asezase cu cateva momente in urma. Intr-un sfarsit, il observa pe picioarele fetei, insa nu indraznea sa il ia, nu cand aceasta avea ochii inchisi.

Simţi ceva pe picioare, însă crezu că doar i se pare, strâmbând din buze. Într-un final, se mai dezmetici, tresărind rapid, deschizându-şi ochii, primul instinct pe care îl avu fiind să privească în direcţia picioarelor, observând în scurt timp filmul.
-huh...? Îl luă cu mâna dreaptă, îndreptându-şi privirea spre tânărul de lângă ea.
-e al tău, right? întrebă şoptit, pregătindu-se să i-l dea.

-Intradevar..scuze, nu vazusem unde l-am pus, se scuza pe un ton incet, luandu-l din mana fetei, la urma asezandu-l intr-un buzunar mic din 'vesta' aparatului.
Rei isi indrepta privirea spre fereastra, observand cum intunericul din camera persista. Vazand jaluzele ce astupau fiecare particica de lumina ce se chinuia sa intre in incapere, zambi amuzat, intorcandu-si privirea spre satena de langa el.
-Iti place intunericul?

-ah...într-un fel, mai precis îmi place somnul...şopti, râzând scurt. Te deranjează...? întrebă, privindu-le, aşteptând un răspuns pentru a ştii dacă merge sau nu să le dea la o parte. Se pregăti pentru ridicarea de pe canapea, simţind cum întreg corpul începe să nu o mai asculte, oftând apăsat.

-Ah, deloc, ii raspunse rapid, prizand-o de incheietura mainii pentru a o opri.
Dupa cateva clipe, si-a retras degetele, continuand sa priveasca catre jaluzele.
-Si eu fac asta fara sa-mi dau seama..

-e bine atunci...deşi astfel, întreaga atmosferă din cameră e de somn, mormăi, strângând din ochi, întinzându-şi spatele în încercarea de a distruge cel puţin parţial oboseala.

-Recunosc..si mie imi este somn, sopti, trecandu-si o mana peste ochi. Dar presupun ca drumul pana aici a fost mai obositor decat plimbarea mea de 5 ore, nu? continua, amintindu-si ca tanara se mutase astazi.

-5 ore...? întrebă, privindu-l într-un fel ciudat. Uhm, nu ştiu ce să zic, dar a durat mai mult, şi cred că a fost mult mai plictisitor decât o plimbare, aka cu siguranţă a fost...şopti, ducându-şi mâna rece pe frunte, simţindu-se mai bine.

-Probabil. Desi, daca eram in locul tau, faceam poze. Asta..daca ai calatorit cu trenul, murmura, sprijinindu-si chipul de mana dreapta. Am facut atat de multe poze in cele 5 ore, incat am consumat filmul mult prea repede, adauga la final, zambind scurt.

-eh, am făcut câteva, dar nu am călătorit cu trenul, plus că am fost 'încuiată' într-o maşină cu geamuri fumurii...şi să vreau şi nu prea puteam face poze, geez, nu era necesar să mă transporte chiar cu atâta precauţie...şopti, oftând apăsat la acele vorbe.
"parcă aş fi din porţelan..." gândi uşor îmbufnată, încrucişându-şi instinctiv braţele la piept.

Baiatul a ivit un raset de scurta durata, expresia devenindu-i usor confuza.
-Dar ce-i cu toata aceasta protectie? o intreba, inca nedumerit.

-uhm, nici eu nu ştiu cu precizie...din câte am înţeles e din vina părinţilor, deşi am crescut singură, am înţeles că au murit recent, şi eu am moştenit totul...şi spre surprinderea mea, aveam părinţi foarte bogaţi, iar acum...că fiica lor a fost descoperită, sunt în primejdii, după spusele lor, şi au început să mă protejeze, iar asta pe mine începe să mă enerveze...mă simt închisă într-un glob de cristal, şopti pe un ton rapid, nereuşind să-şi ascundă nemulţumirea asupra modalităţii în care era tratată.

Ii urmari vorbele, precum si gesturile pe care le facea, la urma coborandu-si privirea spre masuta din fata lor.
-Nu intotdeauna covorul pe care calcam este roz.., sopti, indepartandu-si mana de sub chip, plasand-o pe bratul opus.

-mda, dar îl preferam pe cel negru pe care mi-l pregătisem...acum încet se transformă într-unul roşu, cred...eh, după ce că m-au părăsit, acum mai îmi creează şi probleme punându-mă în diferite primejdii...eh, la un moment dat voi ajunge moartă în stilul ăsta, şopti, oftând scurt.

-Continuand cu astfel de pareri "senine" despre propriul viitor..n-o sa fie prea placut. Oricum, daca ei nu au avut destula adrenalina sa se confrunte cu viata, probabil au sperat ca tu esti mai puternica. Insa, nu stiu daca ma insel, ii spuse, ridicand usor din umeri la final.

-renunţă în a face pe psihologul...şopti pe un ton destul de sarcastic, râzând scurt. Eh, îmi accept soarta, cât timp nu mă opresc toţi aceşti 'duşmani' din fotografiat...şi dacă stau bine să mă gândesc, ar ieşi fotografii interesante în astfel de confruntări, şopti, deja începând să-şi imagineze diferite locuri, persoane şi întâmplări.

Observand cum tanara s-a indepartat mult prea repede de realitate, baiatul s-a aplecat usor, miscandu-si o mana prin fata ei.
Nu avea efect. A zambit amuzat, atingandu-i fruntea cu un deget.
-E timpul sa te intorci la prezent, Yume-san.

-eh...EH?! tresări destul de puternic, respiraţia devenindu-i sacadată de la trecerea bruscă din visare la realitate. Îi privi expresia, pufnind scurt în râs, râzând de propria-şi persoană.

-Ce-i asa amuzant? sopti, desi rasetul devenea contagios, facandu-l sa-i urmeze exemplul. Intradevar, nu stim.., continua pe acelasi ton, departand degetele de chipul ei.

-uhm, chiar nu ştiu, încerc să mă trezesc, şi din visare, şi din plictiseală...şi am cât de cât succes, cred, şopti, reglându-şi respiraţia.

-Plictiseala..nici nu o mai simt, probabil este atat de accentuata incat am pierdut-o din atentie, spuse, sprijinindu-si umerii de materialul moale.
Acesta si-a lasat capul pe spate, plasandu-si bratele peste chip, astfel ciufulindu-si bretonul.